Ruptura ligamentului încrucișat anterior este principala cauză pentru apariția șchiopăturii membrelor posterioare la câine. Această patologie apare după o mișcare bruscă (ruptura totală) sau disconfortul este prezent de mai mult timp, accentuându-se în timp în cazul rupturilor parțiale. În cadrul Clinicii Veterinare DayVet realizăm intervenții TPLO (Tibial Plateau Leveling Osteotomy), o tehnică chirurgicală modernă utilizată pentru restabilirea stabilității genunchiului și revenirea pacientului la o viață activă.
Anatomia și biomecanica genunchiului
Articulația genunchiului este formată din:
- oasele: femur, tibie, fibulă, patelă (rotulă);
- ligamentele: patelar, colateral lateral, colateral medial, încrucișat anterior (CrCL) și încrucișat posterior;
- menisc medial și lateral.
Ligamentul încrucișat anterior (CrCL)
Este principalul element anatomic de stabilizare al genunchiului.
Are rol în:
- prevenirea mișcărilor de translație între tibie și femur (tibia are tendința de a se deplasa cranial);
- limitarea rotației interne a tibiei;
- prevenirea hiperextensiei articulației.
Ruperea sau deșirarea CrCL duce la apariția instabilității în articulație datorită fenomenului biomecanic de Cranial Tibial Thrust – tendința tibiei de a se deplasa anterior (cranial) față de femur, sub acțiunea forțelor generate în timpul sprijinului pe membru.
În poziția patrupodală:
- greutatea corpului este transmisă de femur către tibie;
- această forță poate fi descompusă în:
- o componentă verticală (compresivă);
- o componentă orizontală (de forfecare).
Componenta de forfecare tinde să deplaseze tibia cranial față de femur. În situația în care ligamentul este deșirat sau rupt, această mișcare nu mai este contracarată.
Platoul tibial la câine este înclinat. Cu cât unghiul este mai mare, cu atât forța de forfecare produsă este mai crescută, accentuând instabilitatea. În urma acestei mișcări, marginea caudală a meniscului medial este traumatizată, determinând deșirări sau eversări ale acestuia.
Diagnostic
În majoritatea cazurilor, examenul clinic și examenul radiologic sunt suficiente.
Semne clinice
- șchiopătură persistentă care se ameliorează parțial în urma tratamentului cu antiinflamatoare;
- disconfort accentuat la efort;
- pacientul adoptă poziția șezut cu greutate și scoate din sprijin membrul afectat;
- tumefacție pe partea medială a genunchiului;
- atrofie musculară în regiunea coapsei;
- testul sertarului pozitiv;
- testul de compresie tibială pozitiv;
- durere la extensia forțată a genunchiului.
Examen radiologic
Modificările de la nivelul genunchiului sunt constituite din:
- efuziune intraarticulară;
- apariția osteofitelor;
- incongruență femuro-tibială.
Examenul radiologic este util și pentru realizarea planului preoperator cu ajutorul unui sistem special de planificare a intervențiilor ortopedice.
Alte investigații
- Examen RMN;
- Artroscopie.
Tratament
TPLO – Tibial Plateau Leveling Osteotomy
TPLO este o intervenție chirurgicală ortopedică de osteotomie a tibiei ce are ca rol contracararea mișcărilor de forfecare între tibie și femur prin reducerea înclinației platoului tibial.
Realizarea intervenției chirurgicale necesită echipament special și implanturi ortopedice adaptate taliei fiecărui pacient.
Posibile complicații
- infecție locală;
- cedarea implantului;
- fractura crestei tibiale;
- fenomenul de nonuniune la nivelul osteotomiei.
Perioada postoperatorie
Este necesar ca proprietarul să înțeleagă și să își însușească recomandările pentru ca recuperarea să se realizeze în condiții optime.
Recomandări în primele săptămâni
- repaus la cușcă;
- plimbări în lesă de scurtă durată pentru urinare și defecare;
- evitarea urcatului și coborâtului scărilor;
- începerea unui plan de fizioterapie personalizat.
După primele 4 săptămâni
- se mențin plimbările în lesă;
- durata plimbărilor poate fi crescută;
- pacientul este ținut într-un spațiu restrâns;
- fără acces la canapele, fotolii sau scări;
- evitarea suprafețelor alunecoase.
După 8 săptămâni
- pacientul poate merge cu lesa mai liberă;
- se evită în continuare efortul susținut;
- nu se recomandă joaca în țarcuri pentru câini;
- nu se recomandă lăsarea liberă în parc.
După 12 săptămâni
- se observă vindecarea completă a osului;
- pacientul poate reveni la activitatea normală.
Recontrol radiologic
Se realizează la:
- 4 săptămâni postoperator;
- 8 săptămâni postoperator;
- 12 săptămâni postoperator.
Factori favorizanți în apariția rupturii de ligament încrucișat
- obezitate;
- sedentarism;
- boli hormonale (hipotiroidism, hiperadrenocorticism);
- lipsa hormonilor sexuali (reducerea tonusului muscular).
În studii s-a observat apariția rupturii de CrCL și la al doilea picior, la o distanță de aproximativ 3-6 luni de la primul eveniment, fiind o consecință a faptului că pacientul protejează primul picior și îl suprasolicită pe celălalt.





