Pentru proprietarul unui câine un motiv serios de îngrijorare este atunci când observă că animalul să de companie se scarpină aproape fără oprire. Se linge insistent pe labe, își freacă botul de covor, își scarpină urechile sau își mușcă pielea până apar răni.
Mâncărimea poate apărea din numeroase motive, iar tratamentul eficient începe întotdeauna cu identificarea cauzei, nu cu administrarea unui produs la întâmplare.
Când devine scărpinatul un motiv de îngrijorare?
Orice câine se scarpină ocazional. După o plimbare prin iarbă, în perioada de năpârlire sau pur și simplu pentru că simte o ușoară iritație a pielii, acest comportament este perfect normal.
Diferența apare atunci când scărpinatul devine repetitiv și începe să afecteze confortul animalului.
Poate observi că patrupedul se oprește din joacă pentru a se scărpina, își linge labele minute în șir sau se trezește noaptea din cauza mâncărimii. Uneori apar și alte semne: pielea se înroșește, blana începe să cadă în anumite zone, iar zgârieturile repetate produc răni sau infecții.
Pe lângă modificările pielii, se poate schimba și comportamentul câinelui. Un animal care are mâncărimi persistente este adesea mai agitat, se odihnește mai puțin și își întrerupe activitățile obișnuite pentru a se linge sau a se scărpina.
În medicina veterinară, această mâncărime persistentă poartă numele de prurit și reprezintă unul dintre cele mai frecvente motive pentru care proprietarii solicită o consultație dermatologică.
Mâncărimea este un simptom, nu un diagnostic
Unul dintre cele mai importante lucruri pe care trebuie să le știe orice proprietar este că mâncărimea nu reprezintă o boală în sine, ci un semn că organismul reacționează la o problemă care trebuie identificată.
Același simptom poate avea cauze complet diferite. Doi câini care se scarpină în același mod pot primi diagnostice diferite și, implicit, tratamente diferite.
De exemplu, un câine se poate linge obsesiv pe labe din cauza unei alergii, în timp ce altul poate avea o infecție cutanată sau un parazit microscopic. Un câine care își scarpină urechile poate avea otită, însă același comportament poate apărea și în cadrul unor afecțiuni alergice.
Din acest motiv, simpla observare a pielii afectate sau căutarea unor răspunsuri pe internet nu sunt suficiente pentru a afla cauza problemei, ci va fi nevoie de expertiza unui specialist. Consultația veterinară urmărește întregul tablou clinic: istoricul pacientului, momentul apariției simptomelor, evoluția lor, alimentația, tratamentele administrate și examenul dermatologic complet.
Abia după această evaluare pot fi recomandate investigațiile necesare și tratamentul potrivit.
Cele mai frecvente cauze pentru care un câine se scarpină continuu
Scărpinatul excesiv poate avea numeroase cauze, iar simptomele sunt adesea asemănătoare.
Puricii și alergia la saliva puricilor
Puricii reprezintă una dintre cele mai cunoscute cauze ale mâncărimii, însă problema nu este întotdeauna numărul lor.
Unii câini dezvoltă o reacție alergică la saliva puricilor. În aceste cazuri, chiar și înțepătura unui singur purice poate declanșa un prurit intens care persistă mai multe zile.
Puricii sunt greu de identificat în anumite situații, iar faptul că nu sunt văzuți cu ochiul liber nu înseamnă că nu au fost prezenți.
Mâncărimea apare frecvent în zona spatelui, la baza cozii și pe membrele posterioare.
Alergiile
Alergiile sunt printre cele mai frecvente cauze ale mâncărimii cronice la câini și pot apărea la orice vârstă.
Unele animale reacționează la alergeni din mediul înconjurător, precum polenul, acarienii din praful de casă sau sporii de mucegai. În alte cazuri, cauza poate fi reprezentată de anumite ingrediente din hrană.
Un aspect important este faptul că alergiile nu apar întotdeauna brusc. Există câini care consumă aceeași hrană sau trăiesc în același mediu ani la rând, iar simptomele apar abia la maturitate.
Pe lângă scărpinat, câinii alergici își ling adesea labele, își freacă botul de podea sau prezintă otite recurente și înroșirea pielii.
Infecțiile bacteriene și fungice
Pielea sănătoasă are propriul mecanism de protecție împotriva bacteriilor și ciupercilor. Atunci când această barieră este afectată, microorganismele care există în mod normal pe suprafața pielii se pot înmulți excesiv și pot produce inflamație.
În aceste situații, câinele începe să se scarpine și mai intens, iar problema se agravează. Pot apărea roșeață, secreții, miros neplăcut al pielii sau cruste.
De multe ori, infecția nu reprezintă cauza inițială a mâncărimii, ci apare ca o complicație a unei alergii sau a unei alte afecțiuni dermatologice. Din acest motiv, tratarea infecției fără identificarea problemei de bază poate duce la reapariția simptomelor.
Paraziții cutanați
Nu doar puricii pot provoca mâncărime.
Există și paraziți microscopici care trăiesc la nivelul pielii și care nu pot fi observați cu ochiul liber. Printre aceștia se numără acarienii responsabili de afecțiuni precum râia sarcoptică sau demodecia.
În funcție de tipul parazitului, simptomele pot varia de la mâncărime moderată până la prurit intens, căderea părului și inflamația pielii.
Diagnosticul necesită, în multe cazuri, examinarea probelor recoltate de la nivelul pielii.
Otitele
Uneori, ceea ce pare a fi o problemă a pielii are, de fapt, originea la nivelul urechilor.
Un câine cu otită își poate scărpina frecvent urechile, își poate scutura capul sau îl poate ține ușor înclinat. În unele cazuri, apare și un miros neplăcut sau o secreție în conductul auditiv.
Otitele pot avea cauze foarte diferite, inclusiv alergii, infecții sau prezența corpilor străini. Din acest motiv, tratamentul trebuie stabilit în funcție de cauza identificată.
Problemele glandelor perianale
Deși sunt asociate mai ales cu „mersul pe fund”, afecțiunile glandelor perianale pot determina și lins excesiv, mușcatul zonei din jurul cozii sau disconfort persistent.
Unii proprietari interpretează aceste manifestări ca fiind mâncărime generalizată, însă cauza se află într-o regiune foarte bine localizată.
O evaluare clinică este suficientă, de cele mai multe ori, pentru a stabili dacă aceste glande sunt implicate în apariția simptomelor.
Stresul și comportamentele compulsive
Există și situații în care scărpinatul sau linsul excesiv nu au o cauză dermatologică, ci comportamentală.
Schimbările din mediul în care trăiește câinele, perioadele lungi de singurătate, lipsa stimulării sau anumite afecțiuni comportamentale pot determina apariția unor gesturi repetitive, compulsive.
Acest diagnostic este luat în considerare doar după ce au fost excluse celelalte cauze medicale, deoarece afecțiunile dermatologice sunt mult mai frecvente decât cele de natură comportamentală.
Cum stabilește medicul veterinar cauza mâncărimii?
Scărpinatul excesiv poate avea cauze foarte diferite, iar primul pas este întotdeauna identificarea problemei care a declanșat simptomele. Din acest motiv, consultația dermatologică nu se rezumă la examinarea pielii, ci urmărește întregul tablou clinic al pacientului.
Medicul veterinar va discuta cu proprietarul despre momentul în care au apărut simptomele, dacă acestea sunt permanente sau sezoniere, ce tratamente antiparazitare au fost administrate, ce alimentație are câinele și dacă au existat schimbări recente în mediul în care trăiește.
Urmează examinarea atentă a pielii, a blănii, a urechilor și a zonelor în care mâncărimea este mai intensă. Aspectul leziunilor, localizarea lor și evoluția în timp oferă informații importante, însă, de multe ori, nu sunt suficiente pentru stabilirea diagnosticului.
În funcție de fiecare caz, medicul poate recomanda investigații suplimentare, precum examinarea microscopică a probelor recoltate de la nivelul pielii, analize de laborator sau alte teste care ajută la identificarea cauzei.
Scopul acestor investigații este alegerea tratamentului potrivit pentru fiecare pacient, nu doar ameliorarea temporară a simptomelor.
Ce să NU faci dacă animalul se scarpină continuu
Atunci când mâncărimea persistă, este firesc să încerci să îl ajuți cât mai repede. Totuși, unele soluții aplicate acasă pot întârzia stabilirea diagnosticului sau chiar pot agrava problema.
Nu administra medicamente fără recomandarea medicului veterinar
Un tratament eficient într-un caz poate fi inutil sau chiar contraindicat în altul. Mâncărimea este doar un simptom, iar cauza trebuie identificată înainte de începerea tratamentului.
Nu schimba repetat hrana fără un plan
Mulți proprietari schimbă mai multe tipuri de hrană într-un interval scurt, presupunând că problema este o alergie alimentară. Acest lucru poate face mai dificilă evaluarea ulterioară și nu oferă informații utile despre cauza reală.
Nu aplica produse recomandate pe internet
Cremele, spray-urile sau șampoanele recomandate în grupurile de social media pot avea efecte diferite în funcție de afecțiunea fiecărui pacient. Uneori, ele maschează simptomele fără să trateze cauza.
Nu amâna consultația dacă apar răni
Atunci când câinele se scarpină până la apariția leziunilor, riscul de infecții secundare crește. Cu cât problema este evaluată mai devreme, cu atât tratamentul este, de multe ori, mai simplu.
Când este recomandată o consultație dermatologică?
Este indicat să programezi o consultație dacă observi că patrupedul:
- se scarpină zilnic sau aproape permanent;
- se linge excesiv pe labe sau în alte zone ale corpului;
- își mușcă pielea în mod repetat;
- prezintă zone fără păr;
- are pielea înroșită sau iritată;
- își scarpină frecvent urechile sau își scutură capul;
- dezvoltă răni, cruste sau un miros neobișnuit al pielii.
Chiar dacă simptomele par ușoare la început, acestea pot evolua în timp și pot afecta semnificativ confortul animalului.
De la suspiciune la diagnostic
Atunci când un câine ajunge la DayVet din cauza mâncărimii persistente, obiectivul nostru nu este doar să eliminăm scărpinatul, ci să identificăm cauza care îl provoacă.
Fiecare pacient este evaluat individual, deoarece simptome asemănătoare pot ascunde afecțiuni complet diferite. În funcție de concluziile consultației, medicii pot recomanda examinări dermatologice, investigații de laborator sau alte teste necesare pentru stabilirea unui diagnostic cât mai precis.
Pe baza rezultatelor obținute este elaborat un plan de tratament adaptat fiecărui pacient. În multe situații, controlul eficient al mâncărimii este posibil doar atunci când este tratată afecțiunea care a provocat-o.
Ce ne întreabă cel mai des proprietarii
Dacă nu are purici, de ce se mai scarpină?
Puricii sunt doar una dintre numeroasele cauze ale mâncărimii. Alergiile, infecțiile cutanate, paraziții microscopici sau alte afecțiuni dermatologice pot produce simptome asemănătoare.
Câinele se linge pe labe. Înseamnă că are alergie?
Nu neapărat. Linsul excesiv al labelor poate apărea în cazul alergiilor, dar și în alte afecțiuni ale pielii sau chiar în unele probleme de comportament. Este necesară o evaluare medicală pentru stabilirea cauzei.
Pot folosi un șampon medicinal fără recomandarea medicului?
Nu este recomandat. Alegerea șamponului depinde de cauza mâncărimii, iar utilizarea unui produs nepotrivit poate să nu aibă efect sau poate modifica aspectul leziunilor.
Este normal ca mâncărimea să apară doar într-un anumit sezon?
Da. Unele alergii sunt sezoniere și apar în perioadele în care concentrația anumitor alergeni din mediu este mai mare. Totuși, există și afecțiuni care provoacă simptome pe tot parcursul anului.
Mâncărimea poate dispărea fără tratament?
Depinde de cauză. Uneori simptomele se pot reduce temporar, însă dacă problema care le-a provocat persistă, acestea reapar sau se agravează.